ŞEICA MICĂ

067 SeicaMica 1 roŞeica Mică este situată la cca. 23 km. est de Mediaş, pe valea pârâului Şeica. În apropierea localităţii au fost făcute numeroase investigaţii arheologice. Între Şeica Mică şi Axente Sever a fost descoperită o aşezare care a fost locuită neîntrerupt, din epoca Fierului (Hallstatt) până în perioada stăpânirii romane. Tot aici au fost scoase la lumină urmele unei aşezări din secolul al VI-lea şi ale unei cetăţi cu valuri de pământ din secolul al XIII-lea. Tot în zona comunei s-au găsit douǎ stele funerare, ceramică şi monede romane, provenite de la o importantă aşezare romană. Au fost descoperite două tezaure monetare: în anul 1856 pe malul stâng al Târnavei Mari a fost descoperit un tezaur compus din cca 80-100 de monede bizantine din aur şi piese de podoabe din aur şi argint, datate în secolul al VI-lea d. Chr., şi al doilea în 1954, compus din 356 de denari republicani romani şi piese de podoabe din argint.

Comuna este menţionată pentru prima dată în 1309, într-un document despre disputa dintre Capitlul de Alba Iulia şi decanatele săseşti, cu privire la „zeciuiala” pe care plebanii arhidiaconatului de „minori Kukullev” o contestă. În anul 1311, localitatea este menţionată cu denumirea de Salchelk, nume provenit din slavul sol = sare. O parte a comunei aparţinea domeniului nobiliar al abaţiei de Igriş, cealaltă parte era domeniu regesc. Prin documentul din 20 ianuarie 1318, Carol Robert de Anjou ia “măsuri pentru bună stare a iubiţilor şi credincioşilor noştri Saşi din scaunul Mediaş (Medyeszeek), Şeica Mare (Seelk), Şeica Mică (Sacheelk)” şi “voind totodată ca ei să sporească ca număr în vremea noastră”. Astfel, “Saşii din scaunul Mediaş, Şeica Mare, Şeica Mică şi toţi cei ce ţin de aceste scaune să fie scutiţi şi iertaţi de sarcina de a lua parte la oastea noastră” şi ..”vor fi datori a ne da şi a ne plăti nouă la sărbătoarea fericitului Martin mărturisitorul patru sute mărci de argint bun şi fin”“Mai hotărâm de asemenea ca la ţinerea judecăţilor şi la cercetarea pricinilor, ei să urmeze aceeaşi datină şi să se folosească de aceleaşi privilegii, pe care se ştie că le are şi obştea Saşilor din Sibiu (Scybinio)”. O altă “miluire şi libertate” îi scuteşte de darea proviziilor şi a găzduirilor regale. Deci în 1318, Şeica Mică era în întregime pe pământ „crăiesc” şi aparţinea celor Două Scaune, mai precis „celui inferior dintre cele Două Scaune”, scaunului de Schelk.

În anul 1419, abaţia de Igriş încearcă să recâştige posesia comunei, dar, la intervenţia juzilor din Mediaş şi din Şeica Mare, regele Sigismund de Luxemburg confirmă că Şeica Mică este o comună liberă situată pe „pământ crăiesc”. În 1420, comuna primeşte dreptul de a ţine târg anual, iar în 1576, primeşte dreptul de a pronunţa pedeapsa capitală, „jus gladis”, fapt care ar fi trebuit să fie confirmat de prezenţa a patru turnuleţe la baza acoperişului clopotniţei.

Construcţia bisericii a început pe la mijlocul secolului al XIV-lea şi a fost definitivată la începutul secolului al XV-lea. Bazilica gotică cu hramul Sf. Katharina era compusă dintr-un cor alungit, încheiat printr-o absidă poligonală, şi trei nave, construcţia turnului din vest făcându-se ulterior. Corul are boltă în cruce, iar absida, boltă cu penetraţii. Pe peretele nordic al corului există o arcadă în arc frânt, care comunică cu sacristia boltită semicilindric. Ferestrele bipartite ale corului sunt tipic gotice, în arc frânt, cu muluri. Cristelniţa din bronz, în formă de potir, datată 1477, foarte probabil turnatǎ de meşterul Leonardus din Sibiu, este una dintre cele mai valoroase obiecte de podoabă din cor. Altarul poliptic, pictat în anul 1556, amplasat pe peretele sudic al corului, confirmǎ valoarea artisticǎ a patrimoniului bisericii.

Nava principală şi navele colaterale, cu tavane plate de lemn, aveau iniţial ferestre gotice în arc frânt. Nava centralǎ este separatǎ de navele laterale prin arce ogivate, care se sprijinǎ pe pilaştri profilaţi. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, construirea unor tribune deschise spre nava centrală, deasupra ambelor colaterale, a necesitat montarea unor ferestre în arc uşor curbat, situate sub acoperişul comun al celor trei nave, la distanţă de cca trei metri deasupra noilor ferestre în arc semicilindric ale colateralelor. Privite din exterior, cele două serii de ferestre sunt aliniate la nivelul celor două trepte ale contraforturilor colateralelor.

067 SeicaMica 2 roClopotniţa din piatră a fost construită într-o etapă ulterioară, deasupra traveei vestice a navei centrale, încadrată de navele colaterale. Avea iniţial trei niveluri, parterul boltit în cruce devenind, similar celui care aparţine clopotniţei din Băgaciu, portic de comunicare între cele trei nave şi exterior. Parterul comunică cu navele prin arcade în arc frânt, iar la vestul lui se deschide portalul principal al bisericii. Ambrazura portalului are şase retrageri, baghetele având capiteluri ornamentate destul de modest. Din motive strategice, portalul a fost închis în timpul fortificării ultimului refugiu, curtea fântânii, dar a fost redeschis în anul 1788, cu ocazia construirii tribunei orgii (oricum, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fortificaţiile medievale nu-şi mai găseau justificarea, fiind depăşite de evoluţia armelor de foc).
Aceste închideri-deschideri au sacrificat câteva profiluri în arc frânt ale arhivoltei, întregul portal fiind parţial mascat de un stâlp de susţinere. Asemenea multor biserici de pe valea Târnavelor, accesul în primul nivel al turnului se făcea cu ajutorul unei scări mobile, pe latura vestică a navei centrale, iar la nivelul al treilea, prin podul bisericii.

Fortificarea bisericii şi ridicarea cetăţii, începând de la mijlocul secolului al XV-lea până în secolul al XVI-lea, au făcut din Şeica Mică una dintre cele mai puternice, dar şi cele mai originale fortificaţii medievale din Transilvania. Pentru prima dată am văzut lucrări de fortificare de o asemenea amploare, care nu au avut ca obiectiv şi nava centrală. Cu cele trei linii de apărare succesive, ultima fiind curtea fântânii (unică în Transilvania), puternic fortificată şi având asigurată flancarea verticală şi orizontală, biserica a devenit un obiectiv greu de cucerit.

Turnul de vest a fost puternic întărit prin construirea, deasupra traveelor vestice ale colateralelor care flanchează turnul vechi, a încă două niveluri, cu acoperiş în pupitru şi fortificate cu metereze. Podurile simetrice formate de cele două acoperişuri în pupitru comunică, prin ferestrele fostei încăperi a clopotelor, cu nivelul al treilea al turnului. Turnul a fost înălţat cu încă două niveluri, deasupra cărora se află coridorul de apărare din lemn, scos în consolă. Acoperişul piramidal, cu frângere de pantă, adăposteşte cele două clopote ale bisericii, cel mare, clopotul de doliu, poartă invocaţia frecvent întâlnită în Ardeal: „o rex gloriae veni cum pace, 1556”.

Biserica, prin anul 1523, a fost înzestrată deasupra corului cu un bastion puternic, format din trei niveluri de piatră, ultimul fiind scos în consolă, aşezat peste contraforturi şi cu console distribuite câte trei în fiecare interval. Bastionul este prevăzut cu guri de aruncare şi deasupra lor, cu metereze. Comunicarea între nivelurile fortificate ale corului şi turnul vestic fortificat se realiza prin interiorul podului bisericii. Sacristia a fost şi ea supraînălţată cu două niveluri de apărare, alipite contrafortului de nord al absidei şi înzestrată cu două metereze. Este foarte posibil ca sacristia să fi fost fortificată în urma corului, deoarece gurile de turnare de pe latura de nord a corului, aflate deasupra ei nu s-ar fi justificat.

Bisericile fortificate vizitate de mine aveau, în marea lor majoritate, şi nava centrală înălţată şi fortificată, astfel încât ansamblul cor-navă-clopotniţă dădea senzaţia unui corp comun. La Şeica Mică, cele trei nave, cu toate că la sfârşitul secolului al XVIII-lea deasupra colateralelor s-au construit tribunele menţionate, îmi dau senzaţia că reprezintă ceva provizoriu, că adevărata navă urmează să fie construită. În mod cert este o senzaţie pur personală, indusă de întipărirea în subconştient a tiparului bisericilor de pe valea Târnavelor, în mod cert fortificaţiile de la Şeica Mică se detaşează printr-o forţă defensivă remarcabilă, strategic proiectată, dar...

La cca 10 m. vest de portalul clopotniţei se află turnul de poartă, construit din piatră în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, iniţial cu trei niveluri şi coridor de apărare. În 1825, turnul a fost înălţat cu două niveluri, cu această ocazie fiind îndepărtat coridorul de pază şi modificate meterezele. Concomitent cu fortificarea bisericii (după unii autori cu puţin timp înainte) a fost înălţată prima curtină, aproximativ ovală, din care se mai păstrează astăzi porţiunea de sud-vest.

067 SeicaMica roÎnalte de 8 m., zidurile erau dublate în interior de arcade care susţineau coridorul de apărare, acoperit în pupitru. Prima curtină era întărită pe latura de nord cu un turn de flancare laterală, cu trei niveluri, deschis spre interior, pe latura de nord-est, cu un bastion devansat cu două niveluri, acoperit în pupitru, şi la sud-est cu un turn. Turnul nordic a fost reclădit în formă de pană în secolul al XVII-lea, întărit cu numeroase metereze, dar a rămas izolat în spaţiul dintre biserică şi a doua curtină, în urma demolării întregului zid nordic al primei incinte.

Creşterea numărului locuitorilor a impus, la mijlocul secolului al XVI-lea, construirea unei a doua curtine, la distanţă de cca 10 m. la exteriorul primeia, între ele aflându-se „Zwinger”- ul. Această a două curtină, înconjurată cu un şanţ cu apă, avea turn de poartă propriu, cu pod ridicător, aflat pe locul în care se află astăzi clădirea şcolii. Tot în secolul al XVI-lea s-a construit o a treia incintă, care formează o curticică în jurul fântînii aflată între portalul de vest şi vechiul turn de poartă. Zidurile foarte înalte, de 14 m., sunt întărite în interior cu contraforturi înguste, care la partea superioară sunt unite cu arcade care susţin coridorul de acces la metereze. În colţul de sud al „curţii fântânii” există un turnuleţ de paza (al cărui acoperiş şi drum de strajă se văd în fotografie), care protejează şi intrarea de pe latura sudică, iar deasupra intrării de pe latura nordică există guri de turnare. Acest „ultim refugiu” al fortificaţiilor a fost restaurat în anul 2002, oferind vizitatorilor imaginea pe care o avea în vremurile lui de glorie.

Membri

  • Alma +

    Pentru construirea acestui lăcaș de cult s-a folosit piatră de râu și cărămidă arsă, iar pentru acoperiș, inițial șindrila și ulterior țigla. Read More
  • Ațel +

    Bazilica gotică a fost construită în jurul anului 1380, înlocuind biserica decanului Walter. Ea consta dintr-un cor alungit, terminat cu absidă poligonală, Read More
  • Axente Sever +

    Biserica, purtând hramul Tuturor Sfinţilor, este menţionată pentru prima dată în 1322. Construită la începutul secolului al XIV-lea din piatră, în stil gotic timpuriu, Read More
  • Bahnea +

    Una din primele atestări documentare ale localității Bahnea este gasită în anul 1291, aceasta fiind menționată în unul din documentele emise de către Roland Read More
  • Biertan +

    Cetatea medievală a Biertanului, cu cele patru rânduri de ziduri şi nouă turnuri şi bastioane (nu este o greşeală, patru ziduri şi nouă turnuri), Read More
  • Blăjel +

    Satul Blăjel apare menţionat pentru prima dată în anul 1373 sub denumirea de Blastelke, rămânând aproximativ aceeaşi, până prin anul 1854. Read More
  • Brateiu +

    Biserica a fost construită în a doua jumǎtate a secolului al XIV-lea, ca o bazilică goticǎ timpurie, cu trei nave şi cor alungit, cu Read More
  • Cenade +

    Biserica fortificată din Cenade, comuna Cenade, județul Alba, a fost construită în secolul al XIII-lea ca bisericuță romanică (corul bisericii actuale), edificiu extins și Read More
  • Cetatea de Baltă +

    Castelul Bethlen-Haller, construit în stilul renaşterii, între 1615-1624, aparţine tipului cu plan patrulater compact, fără curte interioară. Turnurile circulare din colţuri, Read More
  • Copșa Mică +

    Oraşul Copşa Mică se află la o distanţă de 12 km de Mediaş şi are o vechime de peste 600 de ani. Chiar dacă Read More
  • Daneș +

    Biserica evanghelică a localităţii Daneş a fost construită la începutul secolul XVI. Tot în acea perioadă, în scop de apărare împotriva turcilor, a fost Read More
  • Dumbrăveni +

    Castelul Apafi a fost construit în 1563, de cǎtre membrii familiei nobiliare Apafi. Cronicarul spune: „După multă gândire, ei arătară că s-ar găsi un Read More
  • Hoghilag +

    Cea mai veche atestare documentară a localității Hoghilag este într-un document din 1335, care se referă la un preot, pe nume Johannes, din Archidiaconatul Târnavei Read More
  • Jidvei +

    Biserica fortificată din satul Jidvei a fost protejată până în sec. al XIX-lea de un zid de incintă dublu, cu două turnuri de apărare Read More
  • Laslea +

    Biserica existentǎ în 1309 în Laslea a fost înlocuită, după toate probabilităţile, de o bazilică gotică cu trei nave închinată sfântului Ladislaus, construită după Read More
  • Mediaș +

    Castelul oraşului reprezintă cele mai vechi fortificaţii de piatră din Mediaş. Faptul că este ridicat pe o colină permite să presupunem că bisericile anterioare, Read More
  • Micăsasa +

    Biserica construită în secolul al XIV-lea a fost o bazilică gotică, formată din cor şi sală. La începutul secolului al XVIII-lea, stăpânul domeniilor, baronul Read More
  • Mihăileni +

    Biserica fortificată Moardăș a fost construită în secolul l XIV-lea,cu hramul „Sfântul Nicolae„.Este o bisrică gotică,cu o singură navă. Read More
  • Moșna +

    Biserica reconstruită încorporează în ea numeroase elemente de construcţie recuperate de la bazilica gotică veche. Unul dintre cele mai preţioase elemente de decor, Read More
  • Șeica Mică +

    Construcţia bisericii a început pe la mijlocul secolului al XIV-lea şi a fost definitivată la începutul secolului al XV-lea. Read More
  • Șona +

    Biserica fortificată se remarcă ca un monument istoric semnificativ. La început de sec. al XVI-lea s Read More
  • Valea Lungă +

    Biserica în stil gotic târziu, fără sală de biserică evanghelică, construită în secolul al 14-lea, Read More
  • Valea Viilor +

    Biserica, închinatǎ Fecioarei Maria, a fost fortificată începând din ultimul deceniu al secolului al XV-lea. Read More
  • Viișoara +

    Biserica Evanghelică din Viișoara este o sală prevăzută cu un turn clopotniță pe latura vestică. Nava este acoperită Read More
  • 1