CENADE

Localitatea Cenade este atestată documentar în anul 1301, ca posesiune a Abației Igriș din vechea Episcopie a Cenadului. Pe teritoriul așezării au fost descoperite cioburi de vase dacice și romane provinciale.

În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate. Despre izvoarele sărate gazeifere din satul Cenade relatează František Pošepný în lucrarea sa publicată în anul 1871.

cenade 10Biserica fortificată din Cenade, comuna Cenade, județul Alba, a fost construită în secolul al XIII-lea ca bisericuță romanică (corul bisericii actuale), edificiu extins și fortificat în secolul al XV-lea. Ansamblul se află pe noua listă a monumentelor istorice. Edificiul este amplasat în partea de nord a satului Cenade. Lăcașul a fost inițial o biserică romanică,devcenită ulterior cor al bisericii gotice construite în secolul al XV-lea.

Nava bisericii este de tip sală, ridicată în stil gotic, cu turn adosat pe latura de vest. Biserica a fost prevăzută cu o curtină de ziduri de formă ovoidală cu guri de tragere și galerie de lemn la interior,prevăzută cu un turn de poartă, respectiv contraforturi. Sub corul bisericii se află un osuar medieval.Portalurile și porțile au uși de stejar,datate în 1522. Biserica fortificată din Cenade demonstrează puterea materială a comunității locale, care a ridicat și întreținut fortificația.

Monumentul a suferit modificări de-a lungul timpului. Turnul de vest s-a prăbușit în 1860, corul a fost reconstruit în anii 1905-1906, iar în anul 1937 a fost renovată. Astăzi, din incinta fotificată a bisericii s-au mai păstrat turnul porții pe latura de sud (parțial distrus în 1927), alături de care s-a ridicat clădirea vechii școli (integrată în zidul de incintă), iar pe latura de nord o parte din zidul de incintă. O clopotniță de lemn a fost ridicată la sud de corul refăcut la începutul secolului XX. Este unul din cele mai reprezentative ansambluri de acest gen din zonă. În ultimii ani ai secolului al XX-lea a fost începută restaurarea monumentului.

COMUNA CENADE

cenade 1Comuna Cenade este o localitate cu un farmec aparte și un trecut istoric bogat. Localitatea, este așezată în Câmpia de Sud a Ardealului, într-o vale înconjurată din toate părțile de dealuri acoperite cu păduri maiestuoase, situată în partea de est a județului Alba, la o distanță de 42 km de Mediaș.

Urme de locuire umană pe teritoriul satului Cenade s-au înregistrat din epoca pietrei. Astfel în punctele Capu Dealului, Ocoale, Valea Ţapului şi Buturoi au fost semnalate descoperiri arheologice aparţinând culturii Petreşti-Coţofeni, precum şi ceramică provenind din perioada Hallsttiană şi romană. De asemenea, în colecţia Acker este menţionată o râşniţă şi un vas mare din piatră, ambele descoperite în anul 1857, în hotarul comunei, spre Haşag. Din perioada romană mai este menţionată din Cenade şi o descoperire monetară (duponius emis de Nerva), aparţinând vechii colecţii a gimnaziului sighişorean, şi actualmente păstrate în muzeul din Sighişoara. Se presupune de asemenea pe baza unor descoperiri izolate, existenţa unei aşezări daco-romane.

Localitatea Cenade este atestată documentar pentru prima dată în anul 1311, când Carol Robert de Anjou face cunoscut saşilor din Scaunul Sibiului că satele Cenade, Tapu, Şoroştin şi o parte din Şeica Mică aparţin Abaţiei de la Ingriş (judeţul Timiş). Câteva decenii mai târziu în registrul decimei papale din anul 1334 satul este din nou menţionat, iar la începutul secolului al XV-lea Sigismund de Luxemburg cere, în anul 1417, voievodului Transilvaniei să ocrotească satele aparţinătoare Abaţiei de la Ingriş, printre care şi Cenade, de abuzurile şi încercările de cotropire ale nobililor. În anul 1462, este menţionată prezenţa la Cenade a regelui Matei Corvin şi a episcopului de Cenade. Rezultatul acestor vizite a fost , probabil, emanciparea satului de sub controlul Abaţiei de la Ingriş, căci în anul 1469 este menţionat pentru prima dată un protopopiat de Cenade, pentru ca în anul 1476, regele să interzică episcopului de Cenad să mai perceapă dări de la locuitorii satului, iar în anul 1488 să atragă atenţia abatelui de Ingriş să nu mai asuprească acest sat.

Spre sfârşitul secolului al XV–lea, satul cade din nou în servitute, mai întâi fiind atribuit episcopiei Cenadului (în jurul anului 1500), pentru ca mai apoi să ajungă în posesia lui Ştefan Mailat (1526-1540), a lui Andrei Zentheplay (1627) şi a lui Gheorghe Rakoczy al II- lea (1657). După anul 1888 o parte a satului a fost cumpărată de câteva familii bogate. În trecutul îndepărtat , aproape întreg pământul comunei aparţinea contelui Teleky, nume bine cunoscut în istoria feudalismului transilvănean, care stăpânea domenii întinse în mai toate părţile provinciei, acest fapt dându-i dreptul la cinstea de a fi în fruntea vieţii politice maghiare, ajungând chiar şi în parlamentul de la Budapesta. Documentele mărturisesc faptul că familia Teleky a obţinut pământ de la episcopia săsească de Sibiu. Contele a avut trei feciori cărora le-a ridicat câte un conac pe teritoriul comunei, construcţii care mai dăinuiesc şi astăzi: una este actuala clădire a şcolii, a doua se află în curtea sfatului popular iar a treia este lângă actuala cooperativă din sat.

cenade 11Un alt grof, Laszlo „român maghiarizat”, a fost şi el proprietarul unei suprafeţe de ¼ din averea contelui Teleky, datorită loialităţii sale faţă de conte. Acest grof a avut o fată, Ana, în jurul căruia s-a ţesut o adevărată legendă. Se spune că Ana a fost o cântăreaţă renumită a epocii sale, susţinând concerte la Budapesta şi Viena, primind diplome şi decoraţii. Legenda spune că mai târziu, Ana s-a căsătorit cu un ofiţer aventurier care într-o bună zi a dispărut cu toată averea pe care contesa Ana, la îndemnul lui, o transformase în bani lichizi. La bătrâneţe Ana ajunge să trăiască din mila foştilor argaţi şi la sfârşitul vieţii este înmormântată în parcul fostei sale locuinţe. După moartea sa au rămas o serie de cărţi şi manuscrise dar mai ales partituri aparţinând unor compozitori celebri cum ar fi: Bethoven, Mozart, Bach. Din păcate după moartea Anei, ţăranii neştiutori de carte au folosit drept hârtie de ambalaj sute de partituri aparţinând lui Mozart, Strauss, Bach şi Liszt.

Documentele mai atestă faptul că în Cenade, înaintea primului război mondial au mai existat doi nobili care aveau funcţii înalte şi averi considerabile. Unul dintre nobili se numea Tuzsom şi era notar al comunei, având suprafeţe importante de pământ precum şi o vie foarte întinsă pe teritoriul comunei. Tot el era şi cel care deţinea şi administra oficiul poştal din comună. Tot în comună se mai pomeneşte că a trăit comerciantul Klerman, nume bine cunoscut în acea epocă, fiind unul dintre puţinii comercianţi care deţineau şi o prăvălie proprie.

Despre denumirea comunei există două versiuni: o primă versiune spune că cenade vine de la numele unui cneaz, dintr-o legiune romană, pe nume Cenadin, iar cea de-a doua versiune afirmă că prin aceste locuri treceau căruțașii spre târgurile din Teiuș, Cluj, Sibiu, făcând aici popas pentru a cina. ”Cena”, în limba latină însemnând cină, deci derivația Cenade ar fi potrivită sau cel puțin posibilă.

Dincolo de tradițiile arhaice și de frumusețea locurilor, unul dintre obiectivele pe care merită să le vizitați în Cenade, este Biserica fortificată, construită în secolul al XIII-lea ca bisericuță romanică (corul bisericii actuale), edificiu extins și fortificat în secolul al XV-lea. Ansamblul se află pe noua listă a monumentelor istorice.

cenade 4După ce ați vizitat Biserica fortificată, mergând spre centrul comunei nu putem trece pe langă Expoziția etnografică fără să o vizităm. Expozitia etnografică comunică direct cu Biblioteca comunală Ion Agârbiceanu. Expoziția prezintă creația populară din comună, cu principalele ei domenii: țesături, cusături și produse ale altor meșteșuguri practice precum prelucrarea lemnului. Aici este reconstruit un interior de casă țărănească tradițională, căruia îi este specific patul acoperit cu lepedeie de cânepă, bubmac, lână și fețe de pernă cu căpătâiul ales. O piesǎ nelipsitǎ dintr-un astfel de interior este rǎzboiul de ţesut. Alǎturi de el sunt prezentate câteva unelte de industrie casnicǎ textilǎ: sucale româneşti şi sǎseşti, vârtelniţǎ, meliţǎ, rǎşchitor, hehilǎ, chepteni de câlţi, furci de tors, etc. Aceste piese sunt simple, neornamentate, realizate în gospodǎrie. Mobilierul din casǎ era şi el simplu, neornamentat, dar simplitatea lui era completatǎ de frumuseţea ţesǎturilor de pe pat şi masǎ, lucrate de cǎtre femeile din sat. Aceste piese erau împodobite cu alesǎturi lucrate în rǎzboiul de ţesut, iar decorul era realizat cu mare mǎiestrie, femeile dând dovadǎ de pricepere în îmbinarea culorilor.

cenade 3Meşteşugul ţesutului s-a transmis din generaţie în generaţie, păstrându-se şi astăzi, iar aceasta este garanţia cǎ el nu va dispǎrea, chiar dacǎ existǎ în zilele noastre tehnici şi modele noi. Alǎturi de ştergare, icoane pe sticlǎ, blide, ulcioare, oalǎ pentru sarmale, tiglazǎu, mujer, opaiţ, mai amintim lada de zestre, leagǎnul pentru copii, steagul de nuntǎ, plosca vornicului şi bâte pentru chemǎtori, acestea din urmǎ amintind de obiceiul nunţii tradiţionale.

Un capitol important al creaţiei populare îl constutuie portul popular, dovada acestui fapt stǎ în mulţimea pieselor de port care se pǎstreazǎ, fiind donate pentru înfiinţarea colecţiei cu mult drag. Aici au locuit şi saşi, astfel cǎ piesele expuse aparţin celor douǎ etnii. Astǎzi costumele populare se îmbracǎ la evenimente deosebite şi serbǎri. Portul popular are influenţe ale portului din Mǎrginimea Sibiului: specific acestuia este ia cu ciocǎnele, dar femeile din sat au pus amprenta locului şi pe aceste piese.

Nu putem părăsii Expoziția etnografică fără să aruncăm o privire și în interiorul Bibliotecii comunale. Aici găsim o colecție impresionană a operei scriitorului Ion Agârbiceanu, personalitate remarcantă a literaturii române, preot Greco-catolic și scriitor (1882-1963), care vede lumina vieții pentru prima dată aici la Cenade în 12 septembrie 1882. Pe lângă colecția de opere a scriitorului mai putem vedea expusă o descriere a arborelui genealogic al familiei scriitorului, ziare, reviste exponate privind opera scriitorului.

Și dacă tot am amintit de scriitorul Ion Agârbiceanu , trebuie să precizăm că în fața Școlii gimnaziale Ion Agârbiceanu se află bustul scriitorului , ridicat în anul 1982 cu ocazia serbării centenarului Ion Agârbiceanu. De atunci și până în prezent în fiecare toamnă în preajma zilei de 12 septembrie, Biblioteca comunală împreună cu Școala gimnazială, Cercul Astra Ion Agîrbiceanu , Primăria comunei , sărbătoresc ”Zilele Ion Agârbiceanu”.

cenade 9De asemenea la Școala gimnazială se află o frumoasă colecție de tablouri și fotografii, care cuprinde evenimente din viața și familia scriitorului.

cenade 6O altă personalitate remarcantă a culturii și fiu al localității noastre este pictorul Viorel Mărginean, născut în 12 decembrie 1933, la Cenade, în prezent locuiește la București. Pictorul Viorel Mărginean a îndeplinit funcția de ministru al culturii în perioada 5 mai 1995-23 august 1996. Iar din martie 2006 este membru de onoare al Academiei Române.

În imediata apropiere a Școlii gimnaziale și a bustului Ion Agârbiceanu, în centrul comunei se află ridicat Monumentul eroilor, monument sfințit în 28 august 2011, în cadrul Sărbătorii ”Fiii satului Cenade”, ediția a – III- a. Monumentul se află în fața Bisericii greco-catolice, cu hramul ”Sfânta treime”, construită în anul 1985 și pictată în anul 1996.

Un alt obiectiv cultural turistic, care merită vizitat este Biserica Ortodoxă, cu hramul ”Sfântul Nicolae”, construită în anul 1912 și pictată în anul 1996.

 

Membri

  • Alma +

    Pentru construirea acestui lăcaș de cult s-a folosit piatră de râu și cărămidă arsă, iar pentru acoperiș, inițial șindrila și ulterior țigla. Read More
  • Ațel +

    Bazilica gotică a fost construită în jurul anului 1380, înlocuind biserica decanului Walter. Ea consta dintr-un cor alungit, terminat cu absidă poligonală, Read More
  • Axente Sever +

    Biserica, purtând hramul Tuturor Sfinţilor, este menţionată pentru prima dată în 1322. Construită la începutul secolului al XIV-lea din piatră, în stil gotic timpuriu, Read More
  • Bahnea +

    Una din primele atestări documentare ale localității Bahnea este gasită în anul 1291, aceasta fiind menționată în unul din documentele emise de către Roland Read More
  • Biertan +

    Cetatea medievală a Biertanului, cu cele patru rânduri de ziduri şi nouă turnuri şi bastioane (nu este o greşeală, patru ziduri şi nouă turnuri), Read More
  • Blăjel +

    Satul Blăjel apare menţionat pentru prima dată în anul 1373 sub denumirea de Blastelke, rămânând aproximativ aceeaşi, până prin anul 1854. Read More
  • Brateiu +

    Biserica a fost construită în a doua jumǎtate a secolului al XIV-lea, ca o bazilică goticǎ timpurie, cu trei nave şi cor alungit, cu Read More
  • Cenade +

    Biserica fortificată din Cenade, comuna Cenade, județul Alba, a fost construită în secolul al XIII-lea ca bisericuță romanică (corul bisericii actuale), edificiu extins și Read More
  • Cetatea de Baltă +

    Castelul Bethlen-Haller, construit în stilul renaşterii, între 1615-1624, aparţine tipului cu plan patrulater compact, fără curte interioară. Turnurile circulare din colţuri, Read More
  • Copșa Mică +

    Oraşul Copşa Mică se află la o distanţă de 12 km de Mediaş şi are o vechime de peste 600 de ani. Chiar dacă Read More
  • Daneș +

    Biserica evanghelică a localităţii Daneş a fost construită la începutul secolul XVI. Tot în acea perioadă, în scop de apărare împotriva turcilor, a fost Read More
  • Dumbrăveni +

    Castelul Apafi a fost construit în 1563, de cǎtre membrii familiei nobiliare Apafi. Cronicarul spune: „După multă gândire, ei arătară că s-ar găsi un Read More
  • Hoghilag +

    Cea mai veche atestare documentară a localității Hoghilag este într-un document din 1335, care se referă la un preot, pe nume Johannes, din Archidiaconatul Târnavei Read More
  • Jidvei +

    Biserica fortificată din satul Jidvei a fost protejată până în sec. al XIX-lea de un zid de incintă dublu, cu două turnuri de apărare Read More
  • Laslea +

    Biserica existentǎ în 1309 în Laslea a fost înlocuită, după toate probabilităţile, de o bazilică gotică cu trei nave închinată sfântului Ladislaus, construită după Read More
  • Mediaș +

    Castelul oraşului reprezintă cele mai vechi fortificaţii de piatră din Mediaş. Faptul că este ridicat pe o colină permite să presupunem că bisericile anterioare, Read More
  • Micăsasa +

    Biserica construită în secolul al XIV-lea a fost o bazilică gotică, formată din cor şi sală. La începutul secolului al XVIII-lea, stăpânul domeniilor, baronul Read More
  • Mihăileni +

    Biserica fortificată Moardăș a fost construită în secolul l XIV-lea,cu hramul „Sfântul Nicolae„.Este o bisrică gotică,cu o singură navă. Read More
  • Moșna +

    Biserica reconstruită încorporează în ea numeroase elemente de construcţie recuperate de la bazilica gotică veche. Unul dintre cele mai preţioase elemente de decor, Read More
  • Șeica Mică +

    Construcţia bisericii a început pe la mijlocul secolului al XIV-lea şi a fost definitivată la începutul secolului al XV-lea. Read More
  • Șona +

    Biserica fortificată se remarcă ca un monument istoric semnificativ. La început de sec. al XVI-lea s Read More
  • Valea Lungă +

    Biserica în stil gotic târziu, fără sală de biserică evanghelică, construită în secolul al 14-lea, Read More
  • Valea Viilor +

    Biserica, închinatǎ Fecioarei Maria, a fost fortificată începând din ultimul deceniu al secolului al XV-lea. Read More
  • Viișoara +

    Biserica Evanghelică din Viișoara este o sală prevăzută cu un turn clopotniță pe latura vestică. Nava este acoperită Read More
  • 1