BLĂJEL

blajelSatul Blăjel apare menţionat pentru prima dată în anul 1373 sub denumirea de Blastelke, rămânând aproximativ aceeaşi, până prin anul 1854.

În anul 1373 locul este amintit în cronici prin Antonius, fiind al lui Ştefan Blasius din Blăjel (Bellastella) care a dat proprietatea sa (Blăjel şi Păucea) din comitatul Cetatea de Baltă, fiicei sale Elena.

Din anul 1390, voievodate ale Transilvaniei s-au opus stăpânirii maghiare. Din anul 1404, teritoriul comunei Blăjel intră sub dominaţia coroanei maghiare, regele Sigismund dându-l în posesie şi folosinţă unor grofi maghiari.

Până la desființarea județelor de către autoritățile comuniste în anul 1950 a făcut parte din județul Târnava Mică, plasa Diciosânmartin.

În anul 1713 se construiește actuala școală din Blăjel, care la început fusese un conac.